Declaraţie comună a 77 ONG-urilor maghiare din Transilvania, referitor la Roşia Montană şi atitudinea lui Kelemen Hunor

Timp necesar de citit
7 minutes
Ai citit până acum

Declaraţie comună a 77 ONG-urilor maghiare din Transilvania, referitor la Roşia Montană şi atitudinea lui Kelemen Hunor

8 august 2011

Sursa: http://www.greendex.ro

77 ONG-uri maghiare respectiv ONG-uri în care activează şi reprezentanţii minorităţii maghiare din Transilvania au semnat o declaraţie comună privind decizia lui Kelemen Hunor – Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi totodată preşedintele Uniunii Democratice a Maghiarilor din România (UDMR) –, privind re-emiterea certificatul de descărcare arheologică pentru masivul Cârnic, aprobarea planului de conservare al patrimoniului sugerat de RMGC respectiv schimbarea dubioasă a poziţiei UDMR-ului privind proiectul minier controversat de la Roşia Montana. Declaraţia a fost publicat în limba maghiară pe data de 03.08.2011, acum fiind tradus şi în limba română.

DECLARAŢIE
[Tradus din limba maghiară]

Au trecut zece ani de când proiectul minier de la Roşia Montană al companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) a stârnit  îngrijorare în rândul societăţii civile şi a opiniei publice din România. Gigantul proiect a ridicat încă de la bun început o serie de probleme şi riscuri în domeniul protecţiei mediului, a legalităţii, drepturilor omului, economiei şi, nu în ultimul rând, în privinţa moralităţii.

Cei patru munţi care înconjoară astăzi Roşia Montană ar urma să fie aruncaţi în aer şi exploataţi de la suprafaţă, lăsând în urmă cratere pe o suprafaţă de 200 de hectare. Activităţile de minerit ar afecta în total 1258 de hectare, inclusiv prin defrişarea a 235 hectare de păduri. În cei 15 ani de exploatare ar fi prelucrate 215 milioane de tone de minereuri, prin utilizarea a 200.000 tone de cianuri (!). La ora actuală, în întregul sector minier din Uniunea Europeană sunt  utilizate 1.000 tone de cianuri de sodiu pe an. În cadrul proiectul minier de la Roşia Montană se propune utilizarea a 13.000 tone de cianură de sodiu anual! Totodată, în mai 2010, Parlamentul Europei a adoptat cu o majoritate covârşitoare punctul de vedere prin care se propune interzicerea utilizării cianurilor în minerit.

Cianura (CN-) este un radical negativ cu o valenţă de unu, compus dintr-un atom de carbon şi unul de azot. Substanţa (CN)2 este un gaz cu miros de migdale, foarte otrăvitor şi inflamabil. Acidul cianhidric (HCN) este un lichid albăstrui (acid albastru) are un miros vag de migdală şi se evaporă uşor, formând un gaz incolor. Acesta este foarte otrăvitor, fiind întrebuinţat şi în camerele de gazare (Cyclon-B). Doza letală este 1 mg/kilogram corp. Este considerat armă chimică. Cianurile utilizate în minerit sunt sărurile acidului cianhidric, cum ar fi NaCN. Acestea se descompun chiar şi în contact cu umiditatea aerului şi în contact cu acidul carbonic format pe cale naturală din dioxid de carbon şi apă. În urma descompunerii acestor cianuri, se formează acidul cianhidric. În contact cu apa, sărurile de cianură se descompun, formând ion cianură (CN-) sau acid cianhidric (HCN). Cantitatea de 50-60 miligrame de cianură reprezintă doza letală pentru om.

Deşeurile care provin din procesul tehnologic conţin metale grele şi componente de cianuri. În cadrul exploatării se formează în total 215 milioane de tone de deşeuri, care ar fi stocate într-o vale, în spatele unui baraj de piatră de 180 metri înălţime. Pe o suprafaţă de 360 ha se formează astfel un iaz de decantare, care nu va fi impermeabilizat. Deşeurile astfel depozitate vor mări riscul poluării apelor de suprafaţă şi a pânzei freatice, pe lângă poluarea aerului. Barajul şi  deşeurile periculoase depozitate vor persista şi peste secole, iar în cazul unei avarii se pot produce poluări catastrofale. Valea în care ar urma să fie amplasat iazul de decantare adăposteşte o localitate, Valea Cornei, cu case de locuit, biserici, cimitire şi, nu în ultimul rând, oameni care trăiesc aici şi cred într-un viitor. Aceşti oameni riscă să fie expropriaţi din cauza proiectului minier.

Cei două mii de ani de existenţă ai localităţii Roşia Montană au lăsat în urmă valori istorice, culturale şi arhitecturale unice şi de nepreţuit, care urmează să fie distruse de către proiectul minier. Vestigiile romane, galeriile miniere, bisericile, cimitirele şi clădirile cu valoare de monument reprezintă valori de nepreţuit, care nu pot fi înlocuite cu bani. Protejarea acestui patrimoniu în mijlocul unei zone miniere active cu o suprafaţă de 1258 ha, între 4 cratere, pe lângă detonarea zilnică a 10 tone de dinamită şi circulaţia necontenită a camioanelor de 150 tone, este absolut imposibilă.

Gabriel Resources Ltd., acţionarul majoritar al RMGC nu are nicio experienţă în activitatea minieră, fiind înfiinţată în mod special pentru ambiţiosul proiect minier de la Roşia Montană, prin intermediul unor firme off-shore. În cazul unei catastrofe nici o entitate nu poate fi trasă la răspundere, nu se pot solicita despăgubiri de la nimeni.

În cursul procesului de avizare a proiectului minier s-au semnalat o serie de ilegalităţi, cazuri suspecte de corupţie, şantaj şi trafic de influenţă. Prezentăm doar câteva dintre acestea:

•În perioada 1997-1999 Ministerul Industriei şi Comerţului a concesionat întregul Patrulater Aurifer (520 km2) pe o perioadă de 20 ani pentru o sumă de numai 3 milioane de dolari americani
•Compania de stat Minvest (care a devenit acţionar RMGC) a cedat permisul de exploatare către Gabriel Resources SA, iar acest permis a fost modificat ulterior în mai multe rânduri conform intereselor RMGC
•Mai mulţi funcţionari de stat şi demnitari, angajaţi ai Ministerului Mediului şi ai Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale au trecut cu timpul la compania minieră sau în sfera de interes a acesteia.
•În urma presiunilor exercitate de RMGC, consiliul local a adoptat un plan de urbanism prin care Roşia Montană a fost declarată zonă monoindustrială minieră, împiedicând astfel dezvoltarea oricărei activităţi economice, în afara proiectului minier
•Conform declaraţiilor ulterioare acordate de autori, raportul independent privind conservarea patrimoniului cultural şi al patrimoniului construit a fost falsificat, unele părţi importante fiind omise din raportul EIA
Societatea civilă a iniţiat nenumerate procese în instanţă pentru soluţionarea problemelor, iar o serie de procese au fost deja câştigate. Certificatul de urbanism a fost declarat nul de drept în mai multe rânduri, fiind însă reemis de fiecare dată de către oficialităţi.

Suntem conştienţi de faptul că uriaşa campanie media care a invadat mass media încearcă să îmbunătăţească imaginea proiectului minier, acest lucru fiind necesar pentru menţinerea sprijinului politic acordat în mod deschis sau tacit. Suntem conştienţi de faptul că spoturile publicitare ajung zi de zi la sute de mii de cetăţeni, cu scopul de a înăbuşi opoziţia publicului faţă de acest proiect. Totodată, suntem conştienţi de faptul că un proiect „curat” din toate punctele de vedere, în deplină legalitate, şi care aduce beneficii întregii societăţi nu necesită publicitate în valoare de milioane de dolari.

Noi rămânem vigilenţi şi realişti. În urma celor prezentate mai sus declarăm că proiectul minier de la Roşia Montană nu va putea fi realizat niciodată. Nu va putea fi realizat atât timp cât România, în calitate de stat de drept, va asigura tuturor cetăţenilor drepturile stabilite prin Constituţie, cum ar fi dreptul la un mediu curat şi sănătos, accesul la informaţiile publice, participarea la luarea deciziilor printr-un sistem democratic, dreptul la patrimoniul cultural, dreptul la proprietatea privată şi dreptul la libera întreprindere.

Dorim să subliniem că s-au pronunţat deja împotriva proiectului minier bisericile, Academia Română, peste 1000 oameni de ştiinţă şi cercetători din toate colţurile lumii, ICOMOS (organismul consultativ al UNESCO), nenumărate organizaţii din România şi din străinătate, persoane fizice şi, nu în ultimul rând, statul maghiar, care şi-a declarat  de mai multe ori opoziţia faţă de acest proiect din cauza riscului impactului transfrontalier.

Pe lângă toate acestea, subliniem faptul că în anul 2003 Minvest Deva (co-proprietarul RMGC) a început să deruleze activităţi miniere în zona protejată a muntelui Cârnic fără orice fel de avize sau acorduri. Societatea civilă a reuşit să oprească aceste activităţi ilegale şi distrugătoare. În anul 2004, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a emis un certificat de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic, pentru a înlesni derularea proiectului minier al RMGC. Acest certificat a fost declarat nul de către Tribunalul Braşov în anul 2007, conferind astfel statutul de protecţie al Masivului Cârnic, garantând conservarea vestigiilor arheologice şi a galeriilor romane pentru posteritate.

Am constatat cu surprindere faptul că dl. Kelemen Hunor, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi totodată preşedintele Uniunii Democratice a Maghiarilor din România (UDMR), a re-emis certificatul de descărcare arheologică, şi a aprobat planul de conservare al patrimoniului sugerat de RMGC. Acest plan a luat naştere în urma propunerii ministrului, iar finanţarea în valoare de 70 milioane de dolari provine de la RMGC.

Atragem atenţia asupra faptului că certificatul de descărcare arheologică, prin natura sa, este un act technico-juridic, necesar pentru a ridica statutul de protecţie al Masivului Cârnic, şi a face posibil mineritul într-o zonă protejată şi distrugerea valorilor anterior protejate prin lege. Acest fapt este mascat de o afacere dubioasă în valoare de 70 de milioane de dolari între minister şi RMGC. Este de-a dreptul revoltător modul în care Kelemen Hunor încearcă să pună într-o lumină favorabilă desfinţarea unui monument istoric clasat, fluturând milioanele de dolari şi declarând că doar aşa putem salva patrimoniul cultural de la Roşia Montană. Conform înţelegerii, RMGC va achita această sumă în mai multe tranşe, cu condiţia obţinerii în formă finală a tuturor avizelor, autorizaţiilor şi aprobărilor necesare pentru demararea proiectului de minerit. Practic, prin acest gest Kelemen Hunor, în schimbul sumei de 70 milioane dolari, garantează obţinerea tuturor avizelor, autorizaţiilor şi aprobărilor din partea celorlaltor ministere şi autorităţi, angajându-se, totodată, să prevină ca aceste aprobări să fie declarate nule de către instanţele de judecată, aşa cum s-a întâmplat de mai multe ori până acum. De altfel, acordul încheiat nu prevede ca suma sus menţionată să fie investită în protecţia patrimoniului cultural de pe muntele Cârnic, în schimb prevede ca, până în decembrie 2011, RMGC să obţină toate avizele şi autorizaţiile necesare demarării proiectului de minerit.

Considerăm că modul în care Kelemen Hunor încearcă să mascheze şi să prezinte într-o manieră favorabilă distrugerea patrimoniului cultural este revoltător, la fel de revoltător fiind faptul că, în opinia domniei sale, acesta este singurul mod de păstrare al acestuia.

În lumina faptelor enumerate mai sus, gestul ministrului culturii este unul oportunist, care sprijină astfel proiectul minier la cel mai înalt nivel. Acesta este cu atât mai revoltător, cu cât UDMR-ul, în cunoştinţă de cauză s-a exprimat clar împotriva proiectului în cursul anilor precedenţi. În decembrie 2009 Markó Béla, preşedintele UDMR de atunci, a declarat că poziţia UDMR este neschimbată, se opun deschiderii minei de la Roşia Montană. Faptul că preşedintele actual, Kelemen Hunor a declarat că UDMR nu are o poziţie fermă în privinţa proiectului de la Roşia Montană reprezintă o contradicţie scandaloasă.

Prin aceasta declarăm că atitudinea lui Kelemen Hunor, în calitatea sa de preşedinte al UDMR, formaţiune care reprezintă minoritatea maghiară din România, şi în calitate de ministru, este intolerabilă şi ruşinoasă. Dorim să ne delimităm ferm de poziţia prin care Kelemen Hunor sprijină proiectul minier de la Roşia Montană. Credem că prin poziţia adoptată în acest moment, Kelemen Hunor compromite imaginea întregii comunităţi maghiare din România, şi nu ne reprezintă!

Cu respectul cuvenit, îi solicităm d-lui Kelemen Hunor să revoce certificatul de descărcare arheologică al masivului Cârnic pe care l-a semnat, fie din bună credinţă, fie din interese proprii, deoarece această decizie este în contradicţie cu îndatoririle sale de Ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional. În cazul în care acest lucru nu este posibil, îl rugăm să demisioneze din funcţie, pentru a păstra onoarea şi cinstea comunităţii maghiare din România.

3 august 2011, Cluj-Napoca

Click aici pentru versiunea PDF cu semnaturii