Scrisoare deschisa a membrilor Academiei Române din Filiala Cluj-Napoca

Timp necesar de citit
3 minutes
Ai citit până acum

Scrisoare deschisa a membrilor Academiei Române din Filiala Cluj-Napoca

1 aprilie 2003

Excelenţei sale Domnului ADRIAN NĂSTASE, prim-ministrul Guvernului României

Stimate domnule prim-ministru,

Semnatarii acestei scrisori deschise, membri ai Academiei Române din Filiala Cluj-Napoca, ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu posibilele acţiuni nefaste ale preconizatei exploatări a zăcământului de aur de la Roşia Montană şi facem apel la înţelepciunea domniei voastre, ca prin consultarea unor cercuri largi de specialişti dezinteresaţi, să analizaţi în mod ştiinţific raportul dintre riscuri şi beneficii, pentru a evita ireparabilele consecinţe dezastruoase pentru ecologia Munţilor Apuseni şi poate a unei zone mai largi a Transilvaniei.

Dacă informaţiile apărute în presă sunt corecte, avem motive serioase pentru îngrijorare cu privire la mai multe aspecte:

1. Exploatarea la suprafaţă a zăcământului implică decopertarea unei suprafeţe mari de teren, transportarea şi depozitarea unor cantităţi uriaşe de rocă sterilă, cu efecte deplorabile asupra mediului, prin modificarea în sens negativ a peisajului, poluarea atmosferei, solului şi a apelor cauzată de transportul masiv şi exploatarea cu utilaje grele, perturbarea echilibrului ecologic prin zgomotul anormal care ar afecta fauna, într-o zonă geografică de o mare frumuseţe, care ar fi astfel sacrificată. Iar dacă roca deplasată conţine şi uraniu - după cum se afirmă în unele surse - dispersarea acestui material ar provoca şi o poluare radioactivă a unei arii însemnate, cu efecte greu de anticipa asupra sănătăţii populaţiei şi asupra florei şi faunei din zonă. Experienţa exploatării de sulf din Munţii Căliman, din anii 1970, care s-a soldat cu un dezastru ecologic fără beneficii economice, nu trebuie repetată.

2. Tehnologia de extragere a aurului cu ajutorul cianurilor reprezintă un pericol ce nu poate fi ignorat. Scurgeri şi poluări cu cianurare sunt cunoscute în mai multe ţări unde se aplică procedeul pentru extragerea aurului şi care au avut loc în SUA, Australia, Africa de Sud, etc., astfel că accidentul de la Baia Mare, mult mediatizat, nu este unic şi demonstrează că, oricâte precauţiuni s-ar lua chiar în ţările cu tehnologia cea mai avansată, nimeni nu poate garanta că asemenea accidente nu se pot repeta din cauza unor erori umane sau a unor fenomene naturale. România nu îşi poate permite un alt accident de tipul celui de la Baia Mare, care ar afecta zone extinse din Transilvania înainte de a trece şi dincolo de graniţele ţării.

3. Un colectiv al nostru, fiind direct implicat în cercetarea arheologică a zonei, atrage atenţia că din acest punct de vedere Roşia Montană reprezintă vestigii istorice de pe vremea romanilor, unice în Europa, care ar fi distruse în mod ireparabil. Importanţa ştiinţifică a acestora este inestimabilă şi se impune protejarea lor necondiţionată.

4. Efectele sociale care sunt oferite ca argument în favoarea exploatării preconizate sunt minore, având efect doar pe termen scurt şi mediu. Este puţin probabil că toate cele 3000 de locuri de muncă promise să fie ocupate de localnicii din zonă şi se poate presupune că acestea vor atrage şi migraţii de persoane, cu efecte sociale negative, iar după terminarea exploatării, în zonă va rămâne un număr însemnat de şomeri, greu de recalificat. O soluţie a problemelor sociale pe termen lung, bazată pe turism (un punct de atracţie fiind chiar şi vestigiile istorice romane), care ar valorifica alte particularităţi ale zonei, este mult mai de dorit.

5. Din informaţiile apărute în presă rezultă că din cantitatea de aur extrasă numai o mică parte ar reveni Statului Român prin Banca Naţională, iar prin scutirea de impozite pe timp de câţiva ani a firmei care ar exploata zona înseamnă că beneficiile statului român ar fi minime. Prin urmare din punct de vedere economic nu se justifică sacrificiile cauzate de acţiunea proiectată. În concluzie, stimate domn prim-ministru ne păermitem să vă sugerăm ca zăcământul de aur de la Roşia Montană să fie lăsat moştenire geneaţiilor viitoare, care vor neneficia cu siguranţă de o tehnologie mult mai perfecţionată, lipsită de riscuri, ce va putea fi aplicată fără să se sacrifice frumuseţea inegalabilă a Munţilor Apuseni.

Considerăm că este datoria noastră să luăm această atitudine în faţa a ceea ce pare o hotărâre pripită, insuficient analizată, cu urmări de neiertat, pentru care generaţiile viitoare ne-ar putea condamna. NU vă asumaţi răspunderea pentru consecinţele grave care ar putea rezulta dintr-o asemenea hotărâre. Vă rugăm să faceţi tot ceea ce depinde de Domnia Voastră pentru a evita un dezastru irepalabil. Cluj-Napoca, 15 octombrie 2002 Semnează: Acad. Ionel Haiduc, preşedintele Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române - chimist; Acad. Ioan Baciu - medic; Acad. Nicolae Boşcoiu - biolog; Acad. Camil Mureşanu - istoric; Prof. Gheorghe Benga - membru corespondent al Academiei Române - medic şi chimist; Prof.Horia Colan - membru corespondent al Academiei Române - inginer; Prof.Nicolae Edroiu - membru corspondent al Academie Române - istoric; Prof. Nicolae Ghilezan, membru corspondent al Academie Române - medic; Prof. Răzvan, membru de onoare al Academiei Române - geolog; Prof. Petre Mocanu - membru corespondent al Academie Române - matematician, Prof. Dan Munteanu - membru corespondent al Academie Române - biolog; Prof. Aurel Pop - membru corespondent al Academie Române - istoric; Prof. Octavian Popescu - membru corespondent al Academie Române - biolog; Prof. Dimitrie Stancu - membru de onoare al Academiei Române - matematician

Categorie: